{Ra}Ta-ta facultatea-i gata!

Ştiu că e cel puţin ciudat să scriu ceva pesimist după ultimul meu post care mulţumea chiar şi muştelor că îşi depun ouăle peste tot. Dar simt cum încet încet îmi dispare acel elan, acel entuziastm specific tinereţii, acea zvâcnire de voinţă pe care toţi ar trebui s-o avem la un moment dat. Am schimbat tot mediul meu de viaţă pentru a-mi duce la bun sfârşit un anumit scop, pentru a atinge un grad de mulţumire/satisfacţie personală care acolo unde eram înainte era mult mai greu de obţinut. Şi pe care o să mi-l ating - sunt sigur în proporţie de 75%. Bun. Şi după asta? Ce facem? O soţie? (nu mă văd lângă nimeni în momentul de faţă) Copii? (îmi plac, dar doar să-i privesc şi să mă joc cu ei, nu mai mult de o dup-amiază) Să fac o afacere? (poate, dacă-mi găsesc oamenii potriviţi şi dacă ideea e destul de bună încât să consider că merită, dar sincer, m-am săturat să analizez chiar şi perspectiva asta) Să continui meseria care-mi place, chiar dacă nu oferă nivelul social aşteptat? (dar ştim cu toţii că dragostea{chiar şi pentru meserie} trece prin stomac şi că la 45 de ani te vei întreba ce calcule ai greşit şi de ce te urăsc proprii copii pentru că nu poţi să le oferi traiul pe care şi l-ar dori).
Oricum suntem toţi până la urmă doar materie în stare constantă de degradare,
iar toate grijile noastre faţă de sănătate, faţă de un echilibru pe orice plan sunt o încercare disperată de prelungire, de amânare, de întârziere a unui inevitabil de care dacă am fi mai conştienţi, atitudinea faţă de viaţă ar fi infinit mai relaxată.
Probabil e ora de vină, probabil efectul pe care-l are luna asupra mea - am idei, reflecţii care-mi sporesc gradul de paranoia, de gândire negativă şi “subversivă”, pentru că de obicei sunt doar pesimist în cazul cel mai rău; se pare că acum sunt de-a dreptul nihilist. O idee bună ar fi să dorm.

Post languros.. bleah!

Pot să spun, după foaaarte mult timp (probabil de când am început facultatea n-am mai avut un astfel de sentiment) că mă simt foarte fericit şi împlinit. Şi asta pentru că sunt foarte norocos, în primul rând pentru că sunt înconjurat de muulţi muulţi oameni mişto, care valorează mai mult decât orice, în frunte cu fratele meu drag, în al doilea rând pentru că am în sfârşit şansa să fac ce vreau cu adevărat, şi în al treilea rând pentru că sunt într-un loc minunat, care îmi oferă un echilibru psihic şi o armonie interioară pe care nu speram să le ating vreodată. Este minunat momentul în care realizezi că eşti “cam” fericit. Mulţumesc!

Am ajuns! :)

Lyon e un oraş deosebit, spun asta deşi n-am văzut nici 15% din tot ce se poate vedea. Vă pot spune că mijloacele de transport în comun sunt probabil cele mai dezvoltate şi bine gândite din Europa, vă mai pot spune că peisajele urbane sunt cel puţin spectaculoase, încărcătura culturală a oraşului este prezentă, că deşi este un oraş foarte dezvoltat, aglomeraţia şi transpiraţia specifică Bucureştiului lipseşte cu desăvârşire aici. Aştept cu nerăbdare experienţele ce vor veni.

Je suis très heureux d’être ici!

Lyon_2:Tărâmul incertitudinii.

Nu voi dezvolta acest titlu. Frământările mele le voi spune doar după ce aflu dacă sunt justificate(sau nu..) Pot în schimb să scriu că voi pleca la 8.30 marţi dimineaţa din Craiova de la magazinul Unirea, marţi seara voi ieşi din ţară, iar miercuri la ora 19:30 voi face primul pas pe meleagul franţuzz.(ştiu, this sucks, dar n-am mai găsit bilet la avion). POST DE MAxImă Redundanţă, Avaem ch=f să mă joc cu literele doar..

ps: mulţumesc celor care îmi ţin pumnii..

Crossroads d’adevăratelea..

fail to decide which road i should take before my time grows old,

have to be sure that i am prepared to do what I’ve been told…

but i’m scared of what i might love -

tell me, is there no other way?

i’m supposed to be my highness

and i’m nothing but a slave…

leaving it all away…

OK. Master la Lyon. Sună excelent. În exact 25 de zile trebuie să-mi vând compu’, trebuie să-mi duc toate lucrurile înapoi în Craiova, trebuie să-mi dau demisia, trebuie să-mi iau semi-rămas-bun de la o grămadă de lume de care o să-mi fie taaare dor, şi pe lângă asta, mai sunt şi părinţii şi fratele care mă înduioşează cel mai tare. Hmm, acum nu mai sună aşa excelent. Îmi plâng de milă, când ar trebui să mă bucur, damn it! O să fie greu şi mişto. Sau o să fie doar greu. Try not to worry, şi mai departe cântă Bironu’ . (lma, btw!)

Mă simt chiar bine..!

Cred că de-asta n-am mai scris pe blog. Pentru că am avut activităţi intense şi diverse. Pentru că m-am distrat foarte mişto. Pentru că am avut experienţe şi trăiri noi, m-am distrat, m-am relaxat, a fost, este şi va fi o vară foarte faină pentru mine. Relatăm când vor deveni amintiri..

I roll ..through landscapes of your love

Probabil una dintre melodiile care vor rămâne muuult timp în toptop-fiveul meu..

Mersi Anne!

Versuri pe cât de simple pe atât de pătrunzătoare, linie vocală impecabilă, beat-uri care apar fix când trebuie, emoţie din plin, iar videoclipul merge pe aceeaşi idee: simplu dar ingenios şi bine lucrat! BECAUSE THEY’RE GERMANZ!!

Deci .. muzică, deci după cum spuneam…!

Am promis, am postat:

http://www.goear.com/listen.php?v=838a6d2

http://www.goear.com/listen.php?v=3979411

http://www.goear.com/listen.php?v=eb23c98

http://www.goear.com/listen.php?v=6856eac

http://www.goear.com/listen.php?v=53ebc59

http://www.goear.com/listen.php?v=3326f3b

upload and stream my music

Se pare că gazda mea muzicalo-spirituală, goear, se stinge încet pentru că de aproape două zile site-ul nu mai merge. Aştept recomandări de site-uri similare. Nu Trilulilu, nu-mi place prin simplul fapt că e trilulilu, e prea colorat pentru mine, chiar dacă streamingul e foarte bun….

Soarele zâmbeşte azi ..până duminică sau luni..

Azi e o zi frumoasă. O zi în care am ascultat numai şi numai muzică bună (o să postez în curând). Azi de asemenea e ziua în care, după cum spune horoscopul, voi avea “multe şanse financiare deosebite”, dar şi ziua care precedă ziua în care voi pleca să-mi împlinesc libertatea. Ce zi e azi? Joi, 3 iulie, 2008..

O zi normală