Tracy Chapman + Joseph Arthur

Yeah baby!

Când eşti confuz

,te cheama Becali şi cauţi un loc de parcare, nu uita, locul de handicapaţi te va primi mereu cu braţele deschise! Q.E.D., Gigi, Q.E.D.!

CineClub NexT noiembrie

Ce poate fi mai departe de realismul recentelor filme romanesti de succes decat un film de David Lynch? Daca vreti sa aflati cum se poate ajunge de la una la alta, CineClubul NexT va asteapta luni, 24 noiembrie, de la ora 19.00, la Cityplex sa vedeti Inland Empire, in compania invitatului special al acestei editii: Razvan Radulescu, co-scenarist al catorva dintre filmele noastre premiate din ultimii ani: Marfa si Banii, Moartea Domnului Lazarescu (regia Cristi Puiu), Hartia va fi albastra, Boogie (regia Radu Muntean).

Dupa film, ca de obicei, sunteti invitati sa ramaneti la discutia despre film, moderata de criticul de film Andrei Gorzo.

Intrarea este libera.

Inland Empire / Imperiul Mintii

Inland Empire este cel mai recent film al reputatului regizor David Lynch, si a avut premiera mondiala la Festivalul de la Cannes din 2006.

Lui Nikki (Laura Dern) tocmai i s-a oferit un rol intr-un film regizat de Kingsley (Jeremy Irons). Colegului ei de platou Devon (Justin Theroux) i se atrage atentia sa mentina o relatie strict profesionala cu Nikki, pentru ca sotul acesteia (Peter J. Lucas) este gelos din fire.

In film, Nikki joaca rolul lui Sue, iar Devon il joaca pe Billy, doua personaje care au o fierbinte relatie pe ecran. Kingsley a “uitat” insa sa le spuna actorilor sai ca scenariul este bazat pe o veche poveste tiganeasca poloneza, si ca prima incercare de ecranizare s-a incheiat tragic, cu numeroase morti neasteptate pe platou.

Aura ciudata a productiei isi face aparitia si in lumea reala, Nikki si Devon incepind sa isi confunde identitatile cu cele ale personajelor din film.

Pentru Nikki situatia e si mai complicata, ei ajungind sa-i fie imposibil sa isi mai dea seama cine e de fapt. Sa fie oare Nikki, Sue, sau una jucind rolul celeilalte?

CineClubul NexT este o initiativa a Societatii Culturale NexT, infiintata in memoria regizorului Cristian Nemescu si a sound-designer-ului Andrei Toncu.

In fiecare editie a CineClubului – un eveniment care se va desfasura lunar la Cityplex (cinematograful din incinta City Mall) – va fi proiectat un film, pe baza caruia se va crea un dialog intre public si invitatul special – o personalitate din cinematografia romaneasca. Discutia va fi moderata de un critic de film si va dura minim 30 de minute.

Aparitia CineClubului NexT vine din dorinta Societatii Culturale NexT de a sprijini si indruma reprezentantii foarte tinerei generatii de cineasti romani la inceputul carierei lor.

chestii care pe le treaz cand ascult sunt ne-

roisin lambru likke four tet joe dassin.. gorillaz thom yorke paul mccartney tom waits placebo rhcp feist/jane birkin white stripes

et mucios otros. bonuit!

Tras cu urechea în Bucureşti..

19.06.2008 – În Cora, 2 părinţi cu un copil de 2-3 ani în căruciorul de cumpărături.

Mama îşi luase tampoane.
Copilu’: Ţi-ai luat Pampers?
Mama: Da, mi-am luat Pampers.
Copilu’: Ha ha, ţi-ai luat Pampers, ţi-ai luat Pampers….
Mama: Dacă nu taci din gură te trimit o săptămână la bunica!

Overheard by Cristi.

————————

08.04.2008 – Real Hypermarket, Timişoara

Doi poliţişti în uniformă, la raftul cu Pepsi la promoţie: “Cum adică, bă, ofertă 3+1 Gratis? Nu vezi că sunt legate câte 4?”

Overheard by Ioana

————————-

16.12.2007 – Printre raioanele Carrefour

O fetiţă îi spune mamei sale:

- Mami, mamiii… să cumpărăm şi ingheţată!

Mama răspunde scurt, pe un ton rece:

- Mai bine mazăre, puiule…

Overheard by Adrian Ciocirlan

————————-

26.03.2008 – În autobuz

Câţiva băieţi de 15-16 ani pe scaune. 2 bătrâne lângă ei, în picioare.

O bătrână: “Eh… nu mai sunt cavaleri în ziua de azi…”
Unul dintre băieţi: “Cavaleri sunt, da’ nu mai sunt locuri.”

Overheard by Mihai

————————-

11.12.2007

Primul: Ce-ai bă?

Al doilea: Sunt supărat.. a murit tata…

Primul: Să moară mă-ta???

Overheard by Radu

Mai multe povestioare hazlii ale Bucureştilor, găsiţi aici.

New music, new sounds>

Adică: Grinderman; Nick Cave and the bad seeds(care culmea, sunt cam unul şi acelaşi lucru) cu ultimul album – “Dig, Lazarus, dig“;  Camille (cu toate cele 3 albume ale sale, most notably “Le fil“) -un artist remarcabil prin inovaţia muzicală dar şi prin concept; Anthony and the Johnsons, cu sunetul lor special din cele 2 albume; şi last but not least, minunata Alexandrina(uitaţi-vă după album că o să apară şi e minunat).  Mai multe comentarii despre cele de mai sus, în curând, nu schimbaţi canalul..

Cam asta ascult eu în autobuz de vreo săptămână!

Ndugu sau sensul vieţii

Am văzut de curând un film cu Jack Nicholson, care joacă ireproşabil, evident. Mi-era dor de un film cu good old Jack, dar am dat peste un film care exprimă cel mai bine perspectiva mea asupra vieţii şi asupra telos-ului umanităţii la nivel de individ.  E simplu, scopul se cheamă Ndugu iar filmul se cheamă “About Schmidt“. Watch it!

De ce nu ne săturăm de muzica bună

EMÓŢIE, emoţii, s.f. Reacţie afectivă de intensitate mijlocie şi de durată relativ scurtă, însoţită adesea de modificări în activităţile organismului, oglindind atitudinea individului faţă de realitate; p. gener. orice reacţie afectivă. [Var.: (înv.) emoţiúne s.f.] – Din fr. émotion, it. emozione.

Pentru că muzica-făcută-bine, deşi la început pare urâtă şi cu multe riduri, deşi e greu să o cunoşti pentru că e tot timpul încăpăţânată şi cu ifose greu de suportat, odată ce i-ai intrat în graţii, te primeşte în braţe ca pe primul ei copil, te adoptă şi te hrăneşte cu parfumul veşnic al sunetelor sale, armonizate(în accepţiune muzicală)imaculat. Te scoate din graniţele lumeşti şi te poartă unde vrei să mergi, dar şi unde nu sperai vreodată să ajungi, iar dacă eşti norocos, găseşti şi locuri care până atunci nu existau. Muzica este cea mai intensă exprimare e emoţiilor umane, cea mai sinceră şi caldă dintre trăiri, cea mai lucidă manifestare a scopului “întru mister şi pentru revelare” blagian.  Pentru mine muzica e cea mai scurtă cale de a avea emoţii, nu-mi trebuie dragoste, am ceva indiscutabil mai bun..

Muzique + Artistique = Suzique

Exact când voiam să scriu un post pe care-l aveam în gând de mai mult timp despre un anume album de jazz electronic/altele, am dat peste minunatul nou şi secundar blog al lui Suzi, colega şi buna prietenă din facultate, cu care am împărţit şi laudele postului anterior{şi multe altele, dar nu se spune}. Talentul madmoazelei e mai mult decât surprinzător, având în vedere măiestria cu care şi l-a ascuns atâţia ani! Nu am ochi de critic, însă pot spune că desenele sunt făcute cu migală, rafinament, trudă şi talent (fără mişto, îmi chiar plac foarte mult! )

Am menţionat şi de muzică pentru că nici nu se puteau potrivi mai bine sunetele de pe Ballroom Stories ale lui Klaus Waldeck cu ilustraţiile “macariene” (vai ce-o să mă strângă de gât). Aşa că dacă vreţi un colţ de fericire muzicală şi vizuală, daţi click întâi pe Suzique Artistique şi apoi mai puneţi mâna şi cumpăraţi muzică!