Give us your brain for two hours and you will never be the same again..

Terry Gilliam e ca un cadou de Crăciun pentru cinefilii hedonişti. Dar “Fear and Loathing in Las Vegas” e pur şi simplu o capodoperă a genului. Îţi reaminteşte de redundanţa vieţii de corporatist şi de absurdul pe care-l duce un om normal. Cel puţin asta a fost prima mea impresie în momentul de credits, influenţată probabil şi de factori independenţi de film.
Recomand să-l vedeţi după mai multe white russians cu un mic adaos de bailey’s(thnx Clara), sau whatever makes you happy, că altfel filmul are toate şansele să vi se pară fără sens.

p.s.: să nu mai vorbesc de soundtrack: a true musical journey!