Poze cu tudor.

Bjork se plictisește!

După nenumărate premmy grammy, după ce a fost declarată în mai multe rânduri unul dintre cei mai prolifici și creativi artiști, după ce a jucat în dancer in the dark, după 7 albume solo și 2 OST, cu muzică ce aduce influențe din pop, alternative rock, jazz, ambient, electronic, clasic, folk and trip hop, ce s-a gândit ea? Iacătă, la asta s-a gândit (în 2001):

Mă, ce se întâmplă?

Peste tot pe unde intru, pe toate canalele, o grămadă de bloguri, muzici, evenimente, organizații, imnuri, acțiuni de conștientizare și responsabilizare către schimbare, pentru noi și pentru o Românie mai bună, de la atlasul de mitocănie urbană, până la cassa loco (single) și puya. Sper să nu fie doar un trend. Tu cititorule, ce faci, de ce nu miști ceva?

LMA:reply

Pentru 23 de ani de “genunchi și coate julite”, pentru 23 de ani de prieteni câștigați și pierduți, pentru 23 de ani de certuri și bucurii alături de frate și părinți, pentru 23 de ani de greșeli și pași înainte, pentru 23 de ani de trăiri, emoții, frustrări, complexe, revelații, povești și alte evenimente care mi-au marcat destinul, pentru cei care m-au cunoscut, m-au iubit, m-au apreciat, m-au luat de fraier, pentru toți prietenii și pentru cei care ma place așea cum sunt și mai ales pentru toți cei care îmi simt lipsa, un mare și sincer: Mulțumesc!

Pascal Bruckner vorbeste despre consecintele caderii comunismului asupra peisajului sociocultural al Europei, la ICR Paris

Scriitorul francez Pascal Bruckner este invitatul Institutului Cultural Roman din Paris in cadrul dezbaterii Cultura romana – cultura franceza in context european 1989-2009.La intalnirea ce va avea loc joi 7 mai, de la ora 20, alaturi de Pascal Bruckner vor mai participa la discutii eseistul roman Alexandru Matei si profesorul William Marx, de la Universitatea din Orléans.

Potrivit ICR, dezbaterea va urmari consecintele caderii comunismului in 1989 asupra peisajului sociocultural al intregii Europe. Deschiderea internationala a culturii romane, raportul intre cultural si politic in Romania si Franta, declinul ideologiilor la scara continentului vor constitui temele pe care le vor aborda cei trei vorbitori.

Romancier, eseist, publicist, editor, Pascal Bruckner este una dintre figurile primordiale ale culturii franceze contemporane. Nascut in 1948, este autorul romanelor Luni de fiere (ecranizat de Roman Polanski) si Hotii de frumusete, precum si al eseurilor Tentatia inocentei si Prostia omului alb. Afirmat in anii 70, alaturi de « noii filosofi », preda la mai multe universitati americane si la Institutul de Studii Politice din Paris. Extrem de prezent pe scena mediatica prin luari de pozitie pe teme de interes global (a sustinut intre altele crearea unui stat palestianian si interventia militara americana in Irak) si cronici in saptamanalul de mare tiraj le Nouvel Observateur.

Alexandru Matei, scriitor si universitar bucurestean, este doctor in literatura franceza al reputatei Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales. William Marx, nascut in 1966, a predat literatura in universitati din Statele Unite, Japonia si Franta.

sursa: Hotnews

Începutul unei reacţii: Republica Moldova

Din fericire pentru identitatea naţională, evenimentul (probabil istoric) este deja puternic susţinut de români (primesc o grămadă de mesaje de informare despre diverse adunări publice în Piaţa Constituţiei şi nu numai). Mai multe comentarii în curând pe reactivism.blogspot.com

Tudor şi Tom Jones

adică nepoţelul meu, care n-a văzut încă lumina zilei şi un super cântăreţ filmat aşa cum merită, pe blogotheque, evident.

Tom Jones – We got love – A Take Away Show from La Blogotheque

le-am pus în acelaşi articol pentru că se cam leagă stările emoţionale.

Stephen K Amos – stand-up comedian

Da, sunt mare fan. Umorul se numără printre cele mai fine calităţi care diferenţiază oamenii. Şi tocmai am dat peste tipul ăsta, care e combinaţia perfectă: umor negru + umor de “negru”(nu sunt rasist, dar tipul vine din Londra şi e afro-american) – nu se putea mai bine. Mai jos showul meu preferat, dar recomand şi “Stephen K Amos Live At The Apollo”.

PJ Harvesting

Dânsa îmi hăituieşte spiritul de ceva zile. Toate mulţumită unui shuffle bine inspirat la momentul inspirat către nişte piese super vechi ale PJ Harvey, care m-au făcut să cam (re)iau tot ce e important din ce a produs muzical artista mignonă. Ce îmi place la ea e că fiecare album e un proiect complet separat, se încearcă alte instrumente, sunetul merge în alte direcţii, dar cu toate astea, nu pierde nimic din identitatea sa muzicală – sună tot a pj harvey =asta îmi place la muzicienii dintr-o bucată – că ştiu ce fac, nu stau pe loc şi scot albume pe bandă doar că să “meargă banu’”(vezi ultimele lansări Starsailor, U2 care sună fix la fel şi n-au absolut nici o inovaţie), ci explorează continuu, caută diversitate, iar asta pentru mine înseamnă cu adevărat respect pentru public şi fani. A reuşit să facă ceva nou cam cu fiecare album, iar cel mai bun “nou” e după mine, penultimul său, “Uh – huh her”(ultimul e cam scheunat, din păcate, dar măcar a avut altă orientare, intenţia contează). Nu are sens o recenzie articulată a vreunui album sau mai multora. Cine a ascultat PJ şi i-a plăcut, cu siguranţă va mai asculta, cine nu, cu aceeaşi siguranţă nu va fi convins de un articol brodat pompos dintr-un blog clandestin de muzică.

Din playlistul meu scurt:

shame
no child of mine
good fortune
grow
this mess we’re in
andlastbutdefinitelynotleast

Solouri şi Maxime

Une fois ne pouvoir pas mentir, une personne est devenue aigu et irrévocablement monotone.